Nouă întrebări pentru Silvia Trăistaru / ALCHEMIA no 6 / De Adrian Grauenfels

Nouă întrebări pentru Silvia Trăistaru

De Adrian Grauenfels

 

Va invit sa cititi fiecare articol din revista ALCHEMIA no. 6.

 De la pagina 116 pana la pagina 128 am raspuns unor intrebari despre restaurare si arta adresate de Adrian Grauenfels.

Puteti accesa revista online la urmatorul linc:

http://en.calameo.com/read/0010737877af6ccfbfd1a

Enjoy!

  1. Te rog o scurtă prezentare, ce studii ai făcut şi cum ai ajuns la restaurare?

Am fost atrasă de restaurare dintotdeauna. Am urmat cursurile liceului N. Tonitza la secţia de Conservare şi restaurare, ca apoi să continui următorii 5 ani la Universitatea Naţională de Arte, la secţia Conservarea şi Restaurarea Operei de Artă. Am ca background în restaurare pictura murală.

De-a lungul anilor, am lucrat pe monumente de patrimoniu în echipe interdisciplinare, coordonate de restauratori renumiţi din România. În ultimul an de facultate am hotărât să lucrez în atelier pe pictură de şevalet, întrucât condiţiile pe şantierele de restaurare sunt destul de grele. Cum nu exista o astfel de secţie la Universitate la momentul respectiv, lucrarea de licenţă a fost un studiu metodologic al cauzelor de degradare pe o icoană lipovenească şi abia după facultate m-am axat pe pictură de şevalet.

Sunt focusată pe pictură modernă şi contemporană, însă am restaurat şi lucrări de secol XVI-XIX, diferite şcoli, diferite tehnici. În paralel cu această profesie de restaurator, completându-se şi ajutându-se reciproc, sunt artist vizual şi am expus în România şi în afară ei, având nişte lucrări în colecţii din lume şi în ţară.

 

  1. Care sunt fazele muncii? Ce implică? Ce instrumente, ce tehnici se folosesc, ce materiale?

Procesul de restaurare implică mai multe etape: documentarea stării de conservare a tabloului; teste preliminare; analize fizico-chimice; propunerile de intervenţii; intervenţia propriu-zisă; monitorizare post restaurare.

Folosim scule pe care doctorii le folosesc: bisturie, spatule, pense etc. Materialele folosite sunt diferite de la caz la caz, dar întotdeauna materiale reversibile şi compatibile cu lucrarea originală. Este importantă identificarea materialelor din care lucrarea a fost făcută şi înţelegerea de către restaurator a proprietăţilor acestora. Documentaţia scrisă, fotografiată, desenată şi analize fizico-chimice. În rapoartele scrise se specifică tot ce ţine de istoria obiectului, starea de conservare.

Examinarea se face vizual, cu ochiul liber, atingând lucrarea, dar şi folosind instrumente ştiinţifice (radiografia cu raze X, spectrometria prin fluorescentă de raze X, spectroscopie etc) care determină cauze ale degradărilor şi ambele duc la o mai bună înţelegere a stării de conservare a lucrării. Documentarea stării de conservare şi tratamentele aplicate unui obiect, incluzând şi restaurările anterioare, în cazul în care acestea au existat, prin detalierea tratamentelor (ce soluţii s-au folosit, ce concentraţii etc.).

Documentaţia fotografică a lucrării pentru a pune în evidenţă starea de conservare a obiectului, inainte, în timpul şi după restaurare, însoţită de fişa de conservare. Monitorizarea condiţiilor de depozitare în care lucrarea stă, cu scopul de a păstra obiectul în condiţii stabile de umiditate şi temperatură.

  1. Am citit că uneori curăţarea preliminară se face cu salivă, e adevărat, este eficient?

Lucrez în restaurare de peste 15 ani şi nu am auzit de această “metodă” de curăţare. Este chiar amuzantă întrebarea, gândindu-mă la cantitatea necesară de salivă pentru a “curăta eficient” o pictură. Că să rămânem tot în registrul “hai să ne restaurăm lucrările singuri, acasă”, prin metode empirice, fără a apela la un profesionist care a studiat şi s-a confruntat cu multiple probleme de restaurare, menţionez, tot pentru a ne amuza, celebrele curăţări cu cartoful, cu ceapa şi cu detergent de vase.

  1. Aş dori să ştiu dacă restauratorul poate aprecia că un tablou aflat în lucru este de fapt un fals ?

Rolul restauratorului este de a examina opera de artă pentru a investiga tipurile de degradări şi a propune viitoarele intervenţii asupra acesteia fără să atingă integritatea operei de artă, ţinând cont de un cod de etică şi principii ale restaurării, nu de a expertiza lucrările în vederea autenticităţii acestora. Însă, anumite lucrări de artă ce intră în procesul de restaurare, datorită problematicilor complexe pe care le au, adună în jurul lor o echipa de profesionişti din diferite arii de expertiză: chimistul, fizicianul, biologul, istoricul de artă, curatorul şi nu în ultimul rând expertul care se ocupă de atribuire, autentificare şi evaluarea operei de artă. În cazul în care vreo lucrare are indicii că nu ar fi originală, evident, se va cere sfatul expertului.

  1. Cu ce pictori îţi place să lucrezi?

Avangarda îmi place în mod deosebit, dar şi arta contemporană la fel de mult. Studiez şi sunt interesată de învăţare continuă în ceea ce priveşte tehnicile. Uneori îi sfătuiesc pe colegii mei, artişti contemporani, pe aspecte legate de materialele cu care vor să lucreze pe proiectele lor, modul de aplicare, etc. Mă bucură enorm intenţia lor de a se informa, întrucât sunt şi artişti contemporani dezinteresaţi de acest aspect – de a lucra cu materiale de calitate, compatibile între ele, pentru ca lucrarea să dăinuie în timp şi să fie stabilă.

  1. Cum se procedează la un tablou făcut în tehnica mixtă … ulei şi acrilice ? Sunt diferenţe în tratare?

Este foarte importantă cunoaşterea istoriei lucrării şi înregistrarea stării de conservare a acesteia, prin documentaţie, incluzând precizări despre restaurări anterioare (dacă au fost). Fiecare lucrare este interesantă şi are problematicile ei. Chiar dacă unele lucrări seamănă între ele la tipurile de degradări şi tehica folosită este aceeaşi, pot răspunde diferit la tratamentele de conservare / restaurare. Este o mare provocare restaurarea lucrărilor care sunt realizate din materiale folosite în arta modernă şi contemporană decât cele clasice (ulei pe pânză), întrucât este o lipsa de informaţie referitor la modul în care acestea se comportă în tehnici mixte, dar şi care este evoluţia lor în timp, care este compoziţia lor chimică, cum sunt ţinute lucrările în depozite – indiferent dacă sunt în cadru muzeal sau colecţii private. Dacă este aplicat întâi stratul de acrilic şi peste acesta stratul de ulei, pot fi degradări de o anumită natură. Însă dacă este invers – acrilic peste ulei, avem de-a face cu o şi mai mare problema legată de compatibilitatea dintre tehnici. Dar chiar şi aşa, modul şi mediul în care lucrarea a fost depozitată face diferenţa de abordare şi degradări. O lucrare chiar dacă nu este realizată corect din punct de vedere tehnic, dacă stă într-un mediu stabil, cu temperatura şi umiditate relativă constanta, poate avea viaţă lungă. Este foarte bine ca fiecare colecţie să aibe un conservator/restaurator care să observe evoluţia lucrărilor periodic, pentru ca să identifice problemele acestora din stadiu incipient şi să acţioneze pentru a stopa evoluţia degradărilor. De asemenea, pot fi foarte utile pentru colecţie sfaturile privind dispunerea lucrărilor, dar mai ales cele legate de controlul umidităţii şi temperaturii relative care influenţează starea de sănătate a lucrărilor.

  1. Munca ta înlătură patina naturală sau o prezerveaza? Cum păstrezi “aerul ” vechi al unui tablou ?

Patina trebuie păstrată. Am văzut lucrări care au fost curăţate excesiv, înlăturând patina, şi am în minte nişte icoane care aveau foiţa de argint pe fundal şi care erau patinate astfel încât efectul final era de tentă aurie a foiţei.

Şi Schweitzer – Cumpăna aplica o patină organică pe anumite zone din lucrările lui, iar acestea trebuie totdeauana conservate.

 

Foto: 1. In timpul curatarii; 2. Detaliu, “restaurare” anterioara (zona lacunara); 3 si 4 Degradari, “restaurare” anterioara; 5. Fisura in suport si in stratul pictural; 6. Dupa restaurare

silvia-traistaru-perahim-cancer-11

  1. Există accidente în munca ta? Sunt reversibile? Cum te asiguri contra problemelor?

Există accidente de muncă. Este deja cunoscut faptul că restauratorii stau în mediu de lucru toxic multe ore pe zi şi că problema fungilor în colecţii afectează nu numai opera de artă dar şi sănătatea restauratorilor. Sunt prea multe cazuri în care restauratori pasionaţi, foarte buni profesionişti, au murit în jurul vârstei de 50 de ani din cauza expunerii prelungite la toxicitate. Este foarte important să prevezi tot ce s-ar putea întâmpla şi să iei toate măsurile să nu se întâmple (echipament adecvat, măşti şi mănuşi de protecţie, mediu de lucru aerisit etc.) !

Am văzut o lucrare care prezenta scurgeri de cafea şi evident, m-am întrebat cum au ajuns acolo (eu în mod deosebit nu aduc cafea lângă masa de lucru întrucât din neatenţie se pot întâmpla accidente). Mai sunt accidentele minore, reversibile: tăieturi cu bisturiul, lovituri. În prezent îmi lipseşte o unghie de la mâna dreapta pentru că mi-a scăpat o bucată de marmură şi instinctual am pus mâna pe lucrare, pentru a o proteja.

Şi lucrările pot suferi accidente. Ambalarea incorectă şi transportul inadecvat al obiectelor, în special la lucrările de mari dimensiuni, dar şi la cele care au geam, pentru că pot provoca tăieturi, ruperi, în cazul cel mai fericit pot fi bucăţi de geam pe toată suprafaţa picturii. Pentru a evita astfel de accidente, eu ca şi restaurator sunt dispusă să călătoresc oriunde în lume atunci când este cazul. Dau o mare atenţie etapelor de restaurare care sunt ireversibile, cum ar fi curăţarea care este una dintre cele mai solicitante operaţiuni din zona de conservare – restaurare.

Fiecare decizie de conservare – restaurare este luată în funcţie de lucrare şi de la caz la caz. Leziuni permanente pot apărea dacă o persoană neinstruită şi fără experienţă lucrează la curăţarea unui tablou. Curăţarea ca şi alte operaţiuni de restaurare necesită cunoştinţe vaste despre ştiinţa materialelor, tehnici, chimie şi fizică. Curăţarea necorespunzătoare poate duce la pierderea valorii tabloului, este un proces ireversibil.

 

 

  1. Descrie te rog, mai pe larg munca cea mai importantă făcută în decursul carierei tale

Am colaborat foarte frumos cu mai multe Muzee din Bucureşti dar şi cu firme care deţin colecţii de artă modernă şi contemporană şi amintesc o colaborare minunată cu OMV Petrom – Leo Burnett pentru restaurarea unor lucrări de artă contemporană din seria Cowparade ‘‘Vacă Înţeleaptă”, autor Cristian Buzneanu şi “European Cowstitution”, autor Cristi Puiu.

Dar cea mai constanta preocupare a mea că restaurator rămâne studiul / cercetarea lucrărilor artistului avangardist Jules Perahim.

Jules Perahim este dificil de restaurat datorită tehnicii sale şi ridică problematici pe care nu le-am întâlnit la alţi artişti. Anumite lucrări semnate Perahim sunt atât de delicate încât dacă o picătura de apă atinge suprafaţa, se pătează, acest lucru face procesul de conservare-restaurare şi mai interesant. Am realizat în timp documentaţii pe care încă nu le-am publicat, cu metodologia de restaurare, rapoarte de conservare şi detalii referitoare la tehnica pe care o folosea (oridinea în care erau aplicate straturile de culoare, dacă se ajuta de incizie pentru realizarea desenului sau lucra direct pe suportul de pânză sau panel, dacă folosea vernisuri, dacă se juca cu efectul mat – strălucitor şi în ce condiţii). Din păcate, nu există literatură care să pună în lumină documentaţii privind starea  de conservare a lucrarilor semnate Perahim.

Trebuie specificat că sunt câteva lucrări realizate de Perahim care, din cauza condiţiilor improprii de depozitare, au suferit degradări atât la nivelul stratului pictural cât şi la nivelul suportului. Unele au aparţinut unor colecţii importante din străinătate. În prezent sunt în stare stabilă de conservare-restaurare.

În procesul de documentare foarte importante sunt analizele fizico-chimice şi cele biologice, dar pentru că sunt costisitoare şi pentru că fac acest lucru din pasiune şi susţin din banii proprii, fără a avea vreun avantaj material, este imposibil să trimit probe de la fiecare lucrare pe care o cercetez pentru a fi analizate. Sper ca pe viitor să pot accesa nişte fonduri care să susţină şi partea financiară în tot demersul meu.

 

Iti multumesc, draga Adrian, pentru invitatia de a raspunde intrebarilor tale!

 

revista-1revista-2revista-3revista-4revista-5revista-6revista-7

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s